5 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

regala [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: fr régaler] 1-2 vtr (Rar) A (se) ospăta bine. 3 vt (Fig) A încânta.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. (Învechit) A oferi (cuiva) un ospăț bogat, a ospăta pe cineva bine.

REGALA vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].

REGALA vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)

A REGALA ~ez tranz. livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. /<fr. régaler

regalà v. fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert.

REGA1, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal2.

REGA1, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal2.

REGA2, regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

regal3, ~ă [At: CR (1832), 2431/31 / V: (înv) rig~, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr régale, lat regalis, -e, it regale cf rigă] 1 a Care aparține unui rege1 (1) Si: regesc (1), (iuz) regiu2 (1). 2 a Privitor la rege1 (1) Si: regesc (2), (iuz) regiu2 (2). 3 a Caracteristic unui rege1 (1). 4 a Care are calitatea de rege1 (1). 5 a Demn de un rege1 (1) Si: regesc (7). 6 a Ca al unui rege1 (1). 7 a Maiestuos. 8 a (Îs) Apă ~ă Amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. 9 sf (Iuz) Pahar de bere mai mic decât țapul. 10 sf (Iuz) Cantitatea de bere dintr-un regal3 (9).

rega1 sf [At: OȚETEA, T. V. 44 / E: fr régale] (Rar) Drept considerat ca inerent monarhiei.

rega2 sf [At: DEX / Pl: ~le / E: fr régale] 1 Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mult mai mic decât aceasta. 2 Unul dintre registrele orgii.

REGAL2, -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar2 plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

REGA2, regale, s. f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

REGAL3, -Ă, regali, -e, adj. De rege, al regelui, referitor la rege; regesc. Cele două portrete regale priveau plictisite. C. PETRESCU, Î. II 209. Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. VLAHUȚĂ, O. A. 38. ◊ Apă regală v. apă (II 1). Comisar regal v. comisar. ♦ (Poetic) Maiestos, măreț, mîndru. El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal. EMINESCU, O. I 35.

REGALĂ, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decît țapul; cantitatea de bere din acest pahar. Perechi de crenvurști cu hrean... regale și ridichi negre cu pîine. C. PETRESCU, C. V. 48.

REGAL, -Ă adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (Poet.) Maiestuos, măreț. [< fr. régal, it. regale, lat. regalis].

REGA1 s.f. (Liv.) Drept considerat ca inerent monarhiei. [< fr. régale].

REGA2 s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decît aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale].

REGAL3, -Ă adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr. régal, lat. regalis, it. regale)

REGA s. f. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă. ◊ unul dintre registrele orgii. (< it. regale. fr. régale)

REGAL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin măreție; cu aspect grandios și impunător. 3): Apă ~ă amestec de acid azotic și acid clorhidric care se folosește la dizolvarea unor metale. /<fr. régal[e], it. regale, lat. regalis

REGA1 ~e f. 1) Instrument muzical pneumatic, asemănător cu orga, dar de dimensiuni mai mici. 2) Unul dintre registrele orgii. /<fr. régale

REGA2 ~e f. înv. 1) Pahar înalt (cu capacitatea de 0,25 litri) din care se bea bere. 2) Conținutul unui asemenea pahar. /Din regal

Alba (Inferioară) f. numită de Unguri Alsó-Fehér, județ în Transilvania, 195.000 loc., cu cap. Aiud. ║ (Regală), comitat și cetate în Ungaria, vechiu oraș industrial și comercial: 28.000 loc.; odinioară (1027-1380) rezidența regilor maghiari.

regal a. regesc: palida ’nțelepciune cu zâmbirea ei regală EM.

regală f. 1. pahar de bere (¼ dintr’un litru); 2. pl. țigări sau țigarete de calitate superioară.

*regál, -ă adj. (lat. regalis; it. reale, fr. royal). Regesc, de rege, al regeluĭ: palatu regal. Care e iscălit de rege: decret regal. Demn de un rege, ca de rege: magnificență regală. Al regatuluĭ al statuluĭ (odinioară în Prusia, Bavaria, Saxonia, Ungaria, ĭar azĭ în Italia): biblioteca regală. Alteță regală, titlu dat principeluĭ care e destinat să moștenească corona regală. Tigru regal saŭ achilă regală, de specia cea maĭ mare. Apă regală, un amestec de acid azotic și cloridric, care disolvă auru și platina (considerate ca regĭ aĭ metalelor). S. f., pl. e. Un pahar de bere mic (200-250 de grame): a bea o regală. Un fel de țigară mică: a fuma o regală. Adv. Ca un rege: a plăti regal.

*regaléz v. tr. (fr. régaler, d. régal, mare ospăț, care vine d. it. regálo, cu verbu regalare, probabil rudă cu gala, gală). Rar. Ospătez bine: ne-a regalat cu toate bunătățile. Fig. Desfătez: ne-a regalat cu un concert.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regalez, 3 regalea; conj. prez. 1 sg. să regalez, 3 să regaleze

regala (a ~) vb., ind. prez. 3 regalea

regala vb., ind. prez. 1 sg. regalez, 3 sg. și pl. regalea

regal2 (dulăpior) s. n., pl. regale

regal1 adj. m., pl. regali; f. rega, pl. regale

rega (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

regal1 adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

rega (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

regal adj. m., pl. regali; f. sg. regală, pl. regale

rega (pahar de bere, instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGAL adj. regesc, (înv. și pop.) crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu 1 sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.

Intrare: regala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regala
  • regalare
  • regalat
  • regalatu‑
  • regalând
  • regalându‑
singular plural
  • regalea
  • regalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • regalez
(să)
  • regalez
  • regalam
  • regalai
  • regalasem
a II-a (tu)
  • regalezi
(să)
  • regalezi
  • regalai
  • regalași
  • regalaseși
a III-a (el, ea)
  • regalea
(să)
  • regaleze
  • regala
  • regală
  • regalase
plural I (noi)
  • regalăm
(să)
  • regalăm
  • regalam
  • regalarăm
  • regalaserăm
  • regalasem
a II-a (voi)
  • regalați
(să)
  • regalați
  • regalați
  • regalarăți
  • regalaserăți
  • regalaseți
a III-a (ei, ele)
  • regalea
(să)
  • regaleze
  • regalau
  • regala
  • regalaseră
Intrare: regal (adj.)
regal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regal
  • regalul
  • regalu‑
  • rega
  • regala
plural
  • regali
  • regalii
  • regale
  • regalele
genitiv-dativ singular
  • regal
  • regalului
  • regale
  • regalei
plural
  • regali
  • regalilor
  • regale
  • regalelor
vocativ singular
plural
regale
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rigal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: regală (drept)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rega
  • regala
plural
  • regale
  • regalele
genitiv-dativ singular
  • regale
  • regalei
plural
  • regale
  • regalelor
vocativ singular
plural
Intrare: regală (muz.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rega
  • regala
plural
  • regale
  • regalele
genitiv-dativ singular
  • regale
  • regalei
plural
  • regale
  • regalelor
vocativ singular
plural
Intrare: regală (pahar)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rega
  • regala
plural
  • regale
  • regalele
genitiv-dativ singular
  • regale
  • regalei
plural
  • regale
  • regalelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

regala, regalezverb

etimologie:

regal, regaadjectiv

  • 1. Care aparține unui rege, privitor la rege. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cele două portrete regale priveau plictisite. C. PETRESCU, Î. II 209. DLRLC
    • format_quote Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. VLAHUȚĂ, O. A. 38. DLRLC
etimologie:

rega, regalesubstantiv feminin

  • 1. livresc Drept considerat ca inerent monarhiei. DN
etimologie:

rega, regalesubstantiv feminin

  • 1. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. DEX '09 DN
    • 1.1. Unul dintre registrele orgii. DEX '09 DN
etimologie:

rega, regalesubstantiv feminin

  • 1. ieșit din uz Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Perechi de crenvurști cu hrean... regale și ridichi negre cu pîine. C. PETRESCU, C. V. 48. DLRLC
etimologie:
  • regal DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.