2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după Primul Război Mondial, locuitorilor Vechiului Regat. – Regat + suf. -ean.

regățean, ~ă smf [At: C. PETRESCU, Î. I, 71 / Pl: ~eni, ~ene / E: regat + -ean] Locuitor al vechiului regat (3) român.

REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. (Ieșit din uz) Locuitor din provinciile care constituiau Romînia înainte de războiul din 1916-1918. Era un foarte elegant și frumos regățean de București. C. PETRESCU, Î. II 110.

regățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. regat, ca Bănățean d. Banat). Român din vechĭu regat (din ainte de 1918). – Ca adj. -țenesc, ca adv. -țenește. Cp. cu cetățean, orășean, țărean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățeán s. m., pl. regățéni

regățeán s. m., pl. regățéni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGĂȚEÁNĂ s. v. regățeancă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

regățean, regățeni s. m. (în Ardeal) denumire dată, după Primul Război Mondial, locuitorilor vechiului regat al României (din Moldova și Țara Românească)

Intrare: regățeană
regățeană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: regățeană
regățeană substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regățea
  • regățeana
plural
  • regățene
  • regățenele
genitiv-dativ singular
  • regățene
  • regățenei
plural
  • regățene
  • regățenelor
vocativ singular
plural