11 definiții pentru regățean

REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după Primul Război Mondial, locuitorilor Vechiului Regat. – Regat + suf. -ean.

REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. (Ieșit din uz) Locuitor din provinciile care constituiau Romînia înainte de războiul din 1916-1918. Era un foarte elegant și frumos regățean de București. C. PETRESCU, Î. II 110.

regățeán s. m., pl. regățéni

regățeán s. m., pl. regățéni

regățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. regat, ca Bănățean d. Banat). Român din vechĭu regat (din ainte de 1918). – Ca adj. -țenesc, ca adv. -țenește. Cp. cu cetățean, orășean, țărean.

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

REGĂȚEÁNĂ s. v. regățeancă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

regățean, regățeni s. m. (în Ardeal) denumire dată, după Primul Război Mondial, locuitorilor vechiului regat al României (din Moldova și Țara Românească)

Intrare: regățean
regățean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regățean
  • regățeanul
  • regățeanu‑
plural
  • regățeni
  • regățenii
genitiv-dativ singular
  • regățean
  • regățeanului
plural
  • regățeni
  • regățenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)