opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFULAT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

REFULAT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

refulat, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 160 / Pl: ~ați, ~e / E: refula] (D. imagini, tendințe, sentimente etc.) 1 a Respins în subconștient. 2 smf Persoană care își refulează (1) ideile, dorințele, instinctele etc.

REFULAT, -Ă, refulați, -te, adj. (Despre imagini, tendințe etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient.

REFULAT, -Ă adj. (Despre imagini, dorințe) Căzut, respins în subconștient. [< refula].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

refulat adj. m., s. m., pl. refulați; adj. f., s. f. refulată, pl. refulate

refulat adj. m., s. m., pl. refulați; adj. f., s. f. refulată, pl. refulate

refulat adj. m., s. m., pl. refulați; f. sg. refulată, pl. refulate

Intrare: refulată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refulată
  • refulata
plural
  • refulate
  • refulatele
genitiv-dativ singular
  • refulate
  • refulatei
plural
  • refulate
  • refulatelor
vocativ singular
  • refulată
  • refulato
plural
  • refulatelor
Intrare: refulat (adj.)
refulat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refulat
  • refulatul
  • refulatu‑
  • refulată
  • refulata
plural
  • refulați
  • refulații
  • refulate
  • refulatele
genitiv-dativ singular
  • refulat
  • refulatului
  • refulate
  • refulatei
plural
  • refulați
  • refulaților
  • refulate
  • refulatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refulat, refulatăadjectiv

  • 1. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

refulat, refulațisubstantiv masculin
refulată, refulatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care își refulează dorințele, instinctele, impulsurile etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.