3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

refulat, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 160 / Pl: ~ați, ~e / E: refula] (D. imagini, tendințe, sentimente etc.) 1 a Respins în subconștient. 2 smf Persoană care își refulează (1) ideile, dorințele, instinctele etc.

REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj. (Despre imagini, tendințe etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient.

REFULÁT, -Ă adj. (Despre imagini, dorințe) Căzut, respins în subconștient. [< refula].

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

refula vt [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 81 / Pzi: ~lez / E: fr refouler] 1 A respinge din domeniul conștientului în subconștient unele imagini, dorințe, idei etc. 2 (Teh) A deplasa un fluid într-o conductă sau într-un recipient prin împingerea cu ajutorul unei pompe. 3 (Teh) A mări unele dimensiuni transversale ale unor piese de metal, prin batere cu ciocanul sau prin presare, la cald sau la rece.

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului în subconștient imagini sau tendințe neplăcute sau care contrazic conștiința morală a individului. V. respinge. 2. (Tehn.) A deplasa sau a apăsa un fluid într-o conductă sau într-un recipient, astfel încît să-i crească presiunea sau să înceapă a se ridica.

REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe care contrazic conștiința morală a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confecționării unor piese pentru a vedea cum se comportă. [< fr. refouler].

REFULÁ vb. I. tr. 1. a înăbuși, a respinge din domeniul conștientului în subconștient dorințe, idei, reprezentări etc. care contrazic conștiința morală a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau alt spațiu închis. 3. a forja, la cald sau la rece, o piesă de metal cu scopul de a-i modifica forma și dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a ieși dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce. (< fr. refouler)

A REFULÁ ~éz tranz. 1) (dorințe, imagini, idei etc.) A respinge ca fiind în contradicție cu normele morale ale individului. 2) (fluide) A împinge sau a deplasa cu ajutorul unei pompe (într-o conductă sau într-un recipient); a pompa. 3) (piese de metal) A prelucra prin batere sau prin presare. /<fr. refouler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; f. sg. refulátă, pl. refuláte

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulá vb., ind. prez. 1 sg. refuléz, 3 sg. și pl. refuleáză

Intrare: refulat (adj.)
refulat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refulat
  • refulatul
  • refulatu‑
  • refula
  • refulata
plural
  • refulați
  • refulații
  • refulate
  • refulatele
genitiv-dativ singular
  • refulat
  • refulatului
  • refulate
  • refulatei
plural
  • refulați
  • refulaților
  • refulate
  • refulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: refulat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refulat
  • refulatul
  • refulatu‑
plural
  • refulați
  • refulații
genitiv-dativ singular
  • refulat
  • refulatului
plural
  • refulați
  • refulaților
vocativ singular
  • refulatule
  • refulate
plural
  • refulaților
Intrare: refula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refula
  • refulare
  • refulat
  • refulatu‑
  • refulând
  • refulându‑
singular plural
  • refulea
  • refulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refulez
(să)
  • refulez
  • refulam
  • refulai
  • refulasem
a II-a (tu)
  • refulezi
(să)
  • refulezi
  • refulai
  • refulași
  • refulaseși
a III-a (el, ea)
  • refulea
(să)
  • refuleze
  • refula
  • refulă
  • refulase
plural I (noi)
  • refulăm
(să)
  • refulăm
  • refulam
  • refularăm
  • refulaserăm
  • refulasem
a II-a (voi)
  • refulați
(să)
  • refulați
  • refulați
  • refularăți
  • refulaserăți
  • refulaseți
a III-a (ei, ele)
  • refulea
(să)
  • refuleze
  • refulau
  • refula
  • refulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

refulat (adj.)

  • 1. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

refulat, -ă (persoană) refulată

  • 1. Persoană care își refulează dorințele, instinctele, impulsurile etc.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

refula

  • 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. tehnică A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. intranzitiv (Despre fluide) A ieși dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce.
      surse: MDN '00 sinonime: întoarce
  • 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: