refrigență sf [At: SCRIBAN, A. / Pl: ~țe / E: fr réfrigence] (Fiz) Proprietate a unor corpuri de a refracta (2).

refringent, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 6/12 / Pl: ~nți, ~e / E: fr réfringent] (D. un mediu) Care produce refracție (1).

REFRINGENT, -Ă adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. [< fr. réfringent].

REFRINGENȚĂ s.f. (Fiz.) Proprietate a mediilor transparente de a refracta lumina. ♦ Mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. [< fr. réfringence].

REFRINGENT, -Ă adj. (despre medii transparente) care refractă razele luminoase; refractant. (< fr. réfringent)

REFRINGENȚĂ s. f. 1. proprietatea de a fi refringent. 2. mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. (< fr. réfringence)

REFRINGENT ~tă (~ți, ~te) Care ține de refringență; propriu refringenței. /<fr. réfringent

REFRINGENȚĂ ~e f. fiz. Capacitate a unor corpuri de a refracta lumina. /<fr. réfringence

*refringént, -ă adj. (lat. refringens, -éntis, part. d. re-fringere, a frînge). Fiz. Care frînge razele, care produce refracțiune: mediŭ refringent.

*refringénță f., pl. e (d. refringent). Fiz. Proprietatea de a produce refracțiune.

refringent (desp. re-frin-) adj. m., pl. refringenți; f. refringentă, pl. refringente

refringență (desp. re-frin-) s. f., g.-d. art. refringenței; pl. refringențe

refringent (re-frin-) adj. m., pl. refringenți; f. refringentă, pl. refringente

refringență (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringenței; pl. refringențe

refringent adj. m. (sil. -frin-), pl. refringenți; f. sg. refringentă, pl. refringente

refringență s. f. (sil. -frin-), g.-d. art. refringenței; pl. refringențe