8 definiții pentru refringent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

refringent, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 6/12 / Pl: ~nți, ~e / E: fr réfringent] (D. un mediu) Care produce refracție (1).

REFRINGÉNT, -Ă adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. [< fr. réfringent].

REFRINGÉNT, -Ă adj. (despre medii transparente) care refractă razele luminoase; refractant. (< fr. réfringent)

REFRINGÉNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de refringență; propriu refringenței. /<fr. réfringent

*refringént, -ă adj. (lat. refringens, -éntis, part. d. re-fringere, a frînge). Fiz. Care frînge razele, care produce refracțiune: mediŭ refringent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringént adj. m. (sil. -frin-), pl. refringénți; f. sg. refringéntă, pl. refringénte

Intrare: refringent
refringent adjectiv
  • silabație: -frin- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refringent
  • refringentul
  • refringentu‑
  • refringentă
  • refringenta
plural
  • refringenți
  • refringenții
  • refringente
  • refringentele
genitiv-dativ singular
  • refringent
  • refringentului
  • refringente
  • refringentei
plural
  • refringenți
  • refringenților
  • refringente
  • refringentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)