8 definiții pentru refringență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.

REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.

REFRINGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Proprietate a mediilor transparente de a refracta lumina. ♦ Mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. [< fr. réfringence].

REFRINGÉNȚĂ s. f. 1. proprietatea de a fi refringent. 2. mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. (< fr. réfringence)

REFRINGÉNȚĂ ~e f. fiz. Capacitate a unor corpuri de a refracta lumina. /<fr. réfringence

*refringénță f., pl. e (d. refringent). Fiz. Proprietatea de a produce refracțiune.

refrigență sf [At: SCRIBAN, A. / Pl: ~țe / E: fr réfrigence] (Fiz) Proprietate a unor corpuri de a refracta (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refringénță (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe

refringénță s. f. (sil. -frin-), g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe

Intrare: refringență
refringență substantiv feminin
  • silabație: -frin-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refringență
  • refringența
plural
  • refringențe
  • refringențele
genitiv-dativ singular
  • refringențe
  • refringenței
plural
  • refringențe
  • refringențelor
vocativ singular
plural