REFRACȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomenul de schimbare a direcției de propagare a unei unde, în special a unei raze luminoase, sonore sau electromagnetice, cînd aceasta întîlnește suprafața de separație dintre două medii diferite, trecînd dintr-un mediu în altul. Refracția luminii în structura pietrei s-a mutat și un alt tablou, cu efecte picturale, se formează. RALEA, O. 86. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unor unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund.