7 definiții pentru refractarism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism.

REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism.

refractarism sn [At: HOGAȘ, DR. II, 204 / E: refractar + -ism] (Rar) Atitudine refractară (3).

REFRACTARÍSM s. n. (Neobișnuit) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. Unii sînt impacientați de refractarismul nostru. HOGAȘ, DR. II 204.

REFRACTARÍSM s.n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. [< refractar + -ism].

REFRACTARÍSM n. rar Atitudine a celui care este refractar. [Sil. -frac-] /refractar + suf. ~ism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refractarísm (rar) (re-frac-) s. n.

refractarísm s. n. (sil. -frac-)

Intrare: refractarism
refractarism substantiv neutru
  • silabație: -frac- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refractarism
  • refractarismul
  • refractarismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • refractarism
  • refractarismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)