10 definiții pentru reflect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

reflect sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 189 / Pl: ~e / E: fr reflet, adaptat după reflecta] (Înv) 1-2 Reflex (9, 11).

REFLÉCT, reflecte, s. n. (Învechit) Reflex. Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb Blînd o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. EMINESCU, O. I 50.

REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet].

REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet)

reflect n. reflexiunea luminii sau a colorii: candela cu reflectul ei roz alb EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

refléct s. n. (sil. -flect), pl. reflécte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFLÉCT s. v. oglindire, proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex.

reflect s. v. OGLINDIRE. PROIECTARE. RĂSFRÎNGERE. REFLECTARE. REFLEX.

Intrare: reflect
  • silabație: -flect info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reflect
  • reflectul
  • reflectu‑
  • reflectă
  • reflecta
plural
  • reflecți
  • reflecții
  • reflecte
  • reflectele
genitiv-dativ singular
  • reflect
  • reflectului
  • reflecte
  • reflectei
plural
  • reflecți
  • reflecților
  • reflecte
  • reflectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)