REFENEA, refenele, s. f. 1. (Învechit) Sumă de bani reprezentînd contribuția cuiva la o cheltuială făcută în comun (la o petrecere, o consumație etc.); cotă-parte. Bre... cîrciumăriță... Așterne epingeaua, Să ne dăm refeneaua. PĂSCULESCU, L. P. 257. ♦ Petrecere în comun; beție, chef. Întru în cîrciumă, unde fac refenea oameni mulți. CARAGIALE, O. I 331. La nunți, cumetrii, refenele, cîte unu... pune pă lăutari... să cînte. ȘEZ. III 36. 2. (În expr.) A lua (pe cineva) la refenea = a cere socoteală cuiva de ceea ce a făcut. A trage (sau a da cuiva) o refenea = a lua în rîs pe cineva.