refeneá pl. ele (turc. pers. harifane, ca bunĭ tovarășĭ, pop. ’arifane și refene, cota de plată la un chef, d. harif, pop. herif, tovarăș; ngr. refenés, bg. erfené. Munt. Fam. Contribuțiune la plata celor consumate. Munt. Mold. Adunare p. a chefui. Buc. Petrecerea flăcăilor și fetelor la lăsatu seculuĭ. A trage cuĭva o refenea, a-l ridiculiza c’a rămas neînsurat. – Pop. și răfenea. V. curama.