8 definiții pentru reduplicativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

reduplicativ, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~e / E: fr reduplicatif] 1 Referitor la reduplicare (1). 2 Rezultat în urma unei reduplicări (1).

REDUPLICATÍV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif].

REDUPLICATÍV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif)

reduplicativ a. care exprimă repețirea unui act: re e o particulă reduplicativă.

*reduplicatív, -ă adj. (lat. reduplicatum cu suf. -iv; fr. réduplicatif). Gram. Care arată reduplicarea (repetițiunea), ca re- în refac, repar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. reduplicatívi; f. sg. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

Intrare: reduplicativ
reduplicativ adjectiv
  • silabație: -pli-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reduplicativ
  • reduplicativul
  • reduplicativu‑
  • reduplicati
  • reduplicativa
plural
  • reduplicativi
  • reduplicativii
  • reduplicative
  • reduplicativele
genitiv-dativ singular
  • reduplicativ
  • reduplicativului
  • reduplicative
  • reduplicativei
plural
  • reduplicativi
  • reduplicativilor
  • reduplicative
  • reduplicativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)