2 definiții pentru reductiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REDUCTÍV, -Ă adj. (log.; despre o demonstrație) care procedează prin reducție (6). (< germ. reduktiv)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
reductív adj. m., pl. reductívi; f. sg. reductívă, pl. reductíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reductiv
reductiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)