2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducător, ~oare a vz redactor

REDUCĂTÓR s.n. Reductor (2). [< reduc(e) + -(ă)tor].

REDUCĂTÓR ~i m. chim. Substanță care într-o reacție cedează unul sau mai mulți electroni, oxidându-se. / a reduce + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reducătór s. m., pl. reducătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDUCĂTÓR s. (CHIM.) reductor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REDUCĂTÓR (< reduce) s. m. 1. Substanță chimică care în reacția de oxidoreducere cedează electroni, oxidându-se; reductor (3). 2. (BIOL.) Descompunător; organism (îndeosebi bacterie sau ciupercă) care își obține energia necesară prin descompunerea chimică a materiei organice moarte. Au un rol important în cadrul circuitului materiei în ecosistemele naturale.

Intrare: reducător (adj.)
reducător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reducător
  • reducătorul
  • reducătoru‑
  • reducătoare
  • reducătoarea
plural
  • reducători
  • reducătorii
  • reducătoare
  • reducătoarele
genitiv-dativ singular
  • reducător
  • reducătorului
  • reducătoare
  • reducătoarei
plural
  • reducători
  • reducătorilor
  • reducătoare
  • reducătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: reducător (s.m.)
reducător2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reducător
  • reducătorul
  • reducătoru‑
plural
  • reducători
  • reducătorii
genitiv-dativ singular
  • reducător
  • reducătorului
plural
  • reducători
  • reducătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

reducător (s.m.)

  • 1. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: reductor (chim.)

etimologie:

  • Reduce + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN