10 definiții pentru recuzitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

recuzitor, ~oare smf [At: ARDELEANU, D. 182 / V: ~ter / Pl: ~i, ~oare / E: ger Requisiteur] Persoană însărcinată (la teatru sau la studiourile cinematografice) cu procurarea și păstrarea recuzitei.

RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată (la teatru sau la studiourile cinematografice) cu procurarea și păstrarea recuzitei. Pe culoarele... din dosul scenei... mașiniștii și recuzitorii alergau de colo pînă colo. ARDELEANU, D. 182.

RECUZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cei care procură și păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or].

RECUZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur)

RECUZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre ) m. și f. (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea și de păstrarea recuzitei. /<germ. Requisiteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitoáre s. f., g.-d. art. recuzitoárei; pl. recuzitoáre

recuzitoáre s. f., g.-d. art. recuzitoárei; pl. recuzitoáre

Intrare: recuzitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recuzitor
  • recuzitorul
  • recuzitoru‑
plural
  • recuzitori
  • recuzitorii
genitiv-dativ singular
  • recuzitor
  • recuzitorului
plural
  • recuzitori
  • recuzitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)