Definiția cu ID-ul 435916:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECUZA vb. I. tr. A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscîndu-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva. [P.i. recuz. / < fr. récuser, cf. lat. recusare].