5 definiții pentru rectocel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECTOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau prolabare a rectului. [< fr. rectocèle, cf. lat. rectum – rect, gr. kele – hernie].

RECTOCÉL s. n. hernie, prolabare a rectului. (< fr. rectocèle)

recto1- [At: DN3 / V: rect~ / E: fr recto- cf lat rectum] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) rect1.

recto2 sn [At: I. GOLESCU, C. / E: fr recto, lat recto] 1 (Îoc „verso”) Prima pagină a unei foi scrise. 2 Pagina din dreapta a unui manuscris, a unei cărți. 3 (Rar) Avers.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză2), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.

Intrare: rectocel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectocel
  • rectocelul
  • rectocelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rectocel
  • rectocelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)