10 definiții pentru recte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recte av [At: RALEA, S. T. 107 / E: lat recte] (Liv) 1-2 De fapt. 3 Adică (3).

RECTE adv. Cu adevărat; anume. – Cuv. lat.

RECTE adv. Cu adevărat; anume. – Cuv. lat.

RÉCTE adv. Cu adevărat; anume. [< lat. recte].

RÉCTE adv. cu adevărat, anume. (< lat. recte)

RÉCTE adv. Cu adevărat; anume. /<lat. recte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÉCTE adv. v. adică, anume.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PULCHRE, BENE, RECTE! (lat.) frumos, bine, drept! – Horațiu, „Ars poetica”, 428. Poetul ironizează gloata criticaștrilor, care elogiază în termeni excesivi pe versuitorii cu dare de mână.

Intrare: recte
recte adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • recte