opțiuni
  • info

9 definiții pentru recrutor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECRUTOR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

RECRUTOR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutor sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: fr recruteur] 1 Persoană care face recrutări în armată Si: (rar) recrutător (1). 2 Persoană care recrutează (3) membrii pentru un partid, o asociație etc. Si: (rar) recrutător (2).

RECRUTOR s.m. (Ist.) Cel care făcea recrutările de soldați (mercenari). ♦ Cel care recrutează membri pentru un partid, pentru o asociație. [< fr. recruteur].

RECRUTOR s. m. 1. persoană care face recrutări din armată. 2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație. (< fr. recruteur)

recrutor s. m. Cel care recrutează (soldați mercenari) ◊ „Individul este un anume Brown, de meserie vânzător de arme și recrutor de mercenari pentru Africa australă.” Sc. 19 I 78 p. 6 (cf. fr. recruteur; DN3)

recrutor m. cel ce recrutează.

*recrutór m. (fr. recruteur). Acela care recrutează. Adj. Ofițer recrutor. – Se poate zice și după rom. recrutator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+recrutor s. m., pl. recrutori

recrutor s. m., pl. recrutori

Intrare: recrutor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recrutor
  • recrutorul
  • recrutoru‑
plural
  • recrutori
  • recrutorii
genitiv-dativ singular
  • recrutor
  • recrutorului
plural
  • recrutori
  • recrutorilor
vocativ singular
  • recrutorule
plural
  • recrutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recrutor, recrutorisubstantiv masculin
recrutoare, recrutoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea recrutări în armată. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.