9 definiții pentru recrutor
Explicative DEX
RECRUTOR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.
RECRUTOR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recrutor sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: fr recruteur] 1 Persoană care face recrutări în armată Si: (rar) recrutător (1). 2 Persoană care recrutează (3) membrii pentru un partid, o asociație etc. Si: (rar) recrutător (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECRUTOR s.m. (Ist.) Cel care făcea recrutările de soldați (mercenari). ♦ Cel care recrutează membri pentru un partid, pentru o asociație. [< fr. recruteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECRUTOR s. m. 1. persoană care face recrutări din armată. 2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație. (< fr. recruteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recrutor s. m. Cel care recrutează (soldați mercenari) ◊ „Individul este un anume Brown, de meserie vânzător de arme și recrutor de mercenari pentru Africa australă.” Sc. 19 I 78 p. 6 (cf. fr. recruteur; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recrutor m. cel ce recrutează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recrutór m. (fr. recruteur). Acela care recrutează. Adj. Ofițer recrutor. – Se poate zice și după rom. recrutator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+recrutor s. m., pl. recrutori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
recrutor s. m., pl. recrutori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
recrutor, recrutorisubstantiv masculin recrutoare, recrutoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care făcea recrutări în armată. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- recruteur DEX '09 DEX '98 DN