RECORD, recorduri, s. n. Performanță, oficial constatată, care depășește tot ce s-a realizat pînă la o anumită dată în competițiile sportive. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă. A (de)ține un record = a păstra un record stabilit, a deține locul de frunte printre..., a fi neîntrecut în... Noi țineam recordul gazetelor bine informate. CARAGIALE, O. II 296. ♦ Obiect sau animal intrat într-o competiție (tîrg, expoziție etc.) și clasat oficial ca posedînd anumite calități în cel mai înalt grad. Coarne de cerb record mondial.