2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recopt, ~oaptă a [At: ORBONAȘ, MEC. 39 / Pl: ~pți, ~oapte / E: recoace] (Teh) Care a fost supus recoacerii.

RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

recoace vt [At: ORBONAȘ, MEC. 206 / Pzi: recoc / E: re1- + coace] (Teh) A trata termic piese sau materiale metalice cu scopul de a le îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.

RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.

RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. (Tehn.; cu privire la un metal) A supune operației de recoacere.

A RECOÁCE recóc tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

Intrare: recopt
recopt participiu
participiu (PT43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recopt
  • recoptul
  • recoptu‑
  • recoaptă
  • recoapta
plural
  • recopți
  • recopții
  • recoapte
  • recoaptele
genitiv-dativ singular
  • recopt
  • recoptului
  • recoapte
  • recoaptei
plural
  • recopți
  • recopților
  • recoapte
  • recoaptelor
vocativ singular
plural
Intrare: recoace
verb (VT661)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recoace
  • recoacere
  • recopt
  • recoptu‑
  • recocând
  • recocându‑
singular plural
  • recoace
  • recoaceți
  • recoceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recoc
(să)
  • recoc
  • recoceam
  • recopsei
  • recopsesem
a II-a (tu)
  • recoci
(să)
  • recoci
  • recoceai
  • recopseși
  • recopseseși
a III-a (el, ea)
  • recoace
(să)
  • recoa
  • recocea
  • recoapse
  • recopsese
plural I (noi)
  • recoacem
(să)
  • recoacem
  • recoceam
  • recoapserăm
  • recopseserăm
  • recopsesem
a II-a (voi)
  • recoaceți
(să)
  • recoaceți
  • recoceați
  • recoapserăți
  • recopseserăți
  • recopseseți
a III-a (ei, ele)
  • recoc
(să)
  • recoa
  • recoceau
  • recoapseră
  • recopseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)