Din totalul de 21 sunt afișate 20 definiții pentru reconcilia, reconciliere   conjugări / declinări

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61.

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconciliére s. f. conciliere

RECONCILIÉRE s. v. împăcare.

RECONCILIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia].

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. A împăca, a pune de acord. ◊ Refl. Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86.

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

RECONCILIÁ vb. v. împăca.

RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier].

RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)

A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier

A RECONCILIÁ ~éz tranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier

*reconciliațiúne f. (lat. re-conciliatio, -ónis). Împăcare: reconciliațiunea a doĭ amicĭ certațĭ. – Și -áție, dar ob. -iére.