2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61.

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconciliére s. f. conciliere

RECONCILIÉRE s. v. împăcare.

RECONCILIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia].

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. A împăca, a pune de acord. ◊ Refl. Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86.

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

RECONCILIÁ vb. v. împăca.

RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier].

RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)

A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier

A RECONCILIÁ ~éz tranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier

*reconciliațiúne f. (lat. re-conciliatio, -ónis). Împăcare: reconciliațiunea a doĭ amicĭ certațĭ. – Și -áție, dar ob. -iére.

Intrare: reconcilia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reconcilia reconciliere reconciliat reconciliind singular plural
reconcilia reconciliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reconciliez (să) reconciliez reconciliam reconciliai reconciliasem
a II-a (tu) reconciliezi (să) reconciliezi reconciliai reconciliași reconciliaseși
a III-a (el, ea) reconcilia (să) reconcilieze reconcilia reconcilie reconciliase
plural I (noi) reconciliem (să) reconciliem reconciliam reconciliarăm reconciliaserăm, reconciliasem*
a II-a (voi) reconciliați (să) reconciliați reconciliați reconciliarăți reconciliaserăți, reconciliaseți*
a III-a (ei, ele) reconcilia (să) reconcilieze reconciliau reconcilia reconciliaseră
Intrare: reconciliere
reconciliere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reconciliere reconcilierea
plural reconcilieri reconcilierile
genitiv-dativ singular reconcilieri reconcilierii
plural reconcilieri reconcilierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)