RECOMANDAȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață (stăruitoare), indicație, recomandare. Cu amintirea recomandațiilor duioase ale mamei... Eminescu își începu activitatea de licean. CĂLINESCU, E. 68. Îmi pare rău că nu mi-ai trimis recomandațiile de la divan. BĂLCESCU, la GHICA, A. 431. ◊ Scrisoare (sau bilet, bilețel) de recomandație = scrisoare prin care se recomandă cineva în vederea unei acțiuni, a urnei bune primiri etc. În drum poposea la ultimele mese, să împartă strîngeri de mînă, bilețele de recomandații, bilete de teatru. C. PETRESCU, C. V. 72. Mai tîrziu văzură că nu eram nici una, nici alta, ci niște simpli călători cu scrisori bune de recomandație. BOLINTINEANU, O. 296. ♦ Indicație, prescripție medicală. Am explicat tuturor că aceasta este recomandația medicilor. C. PETRESCU, C. V. 356.