5 definiții pentru recognițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

RECOGNIȚIÚNE s.f. (Liv.) Recunoaștere. [< fr. récognition].

RECOGNIȚIÚNE s. f. recunoaștere. (< fr. récognition, lat. recognitio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recognițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

recognițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

Intrare: recognițiune
recognițiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recognițiune
  • recognițiunea
plural
  • recognițiuni
  • recognițiunile
genitiv-dativ singular
  • recognițiuni
  • recognițiunii
plural
  • recognițiuni
  • recognițiunilor
vocativ singular
plural