RECOACERE, recoaceri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a recoace și rezultatul ei; tratament termic al materialelor în stare solidă, care constă în încălzirea pînă la o anumită temperatură, urmată de o răcire înceată în scopul de a le modifica proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.