opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

RECICLAT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

RECICLAT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: recicla] 1 (D. deșeuri) Care a suferit procesul de reciclare (1). 2 (D. oameni) Care s-a perfecționat printr-o reciclare (2).

RECICLA, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

RECICLA, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

recicla vt [At: DEX / Pzi: ~lez / E: fr recycler] A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor.

RECICLA vb. I. tr., refl. A(-și) completa cunoștințele prin reciclare. [< fr. récycler].

RECICLA vb. tr., refl. 1. a(-și) completa cunoștințele prin reciclare (1); a-și schimba orientarea. 2. a prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. (< fr. recycler)

A RECICLA ~ez tranz. (anumite deșeuri) A prelucra în vederea folosirii lor din nou. /<fr. recycler

Ortografice DOOM

reciclat adj. m., pl. reciclați; f. sg. reciclată, pl. reciclate

recicla (a ~) (desp. -ci-cla) vb., ind. prez. 1 sg. reciclez, 3 reciclează; conj. prez. 1 sg. să reciclez, 3 să recicleze

recicla (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 reciclează

recicla vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. reciclez, 3 sg. și pl. reciclează

Intrare: reciclat
reciclat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reciclat
  • reciclatul
  • reciclatu‑
  • reciclată
  • reciclata
plural
  • reciclați
  • reciclații
  • reciclate
  • reciclatele
genitiv-dativ singular
  • reciclat
  • reciclatului
  • reciclate
  • reciclatei
plural
  • reciclați
  • reciclaților
  • reciclate
  • reciclatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: recicla
  • silabație: re-ci-cla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recicla
  • reciclare
  • reciclat
  • reciclatu‑
  • reciclând
  • reciclându‑
 singular plural
  • reciclează
  • reciclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reciclez
 (să)
  • reciclez
  • reciclam
  • reciclai
  • reciclasem
a II-a (tu)
  • reciclezi
 (să)
  • reciclezi
  • reciclai
  • reciclași
  • reciclaseși
a III-a (el, ea)
  • reciclează
 (să)
  • recicleze
  • recicla
  • reciclă
  • reciclase
plural I (noi)
  • reciclăm
 (să)
  • reciclăm
  • reciclam
  • reciclarăm
  • reciclaserăm
  • reciclasem
a II-a (voi)
  • reciclați
 (să)
  • reciclați
  • reciclați
  • reciclarăți
  • reciclaserăți
  • reciclaseți
a III-a (ei, ele)
  • reciclează
 (să)
  • recicleze
  • reciclau
  • reciclară
  • reciclaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reciclat, reciclatăadjectiv

  • 1. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi recicla DEX '98 DEX '09

recicla, reciclezverb

  • 1. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) completa cunoștințele prin reciclare. DN
    • 2.1. A-și schimba orientarea. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.