2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționa vt [At: N. A. BOGDAN, C. M. 117 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr requisitionner] 1 A face rechiziție (1). A lua prin rechiziție (1). 3 A supune rechiziției (1).

RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A lua prin rechiziție, a supune rechiziției.

RECHIZIȚIONÁ vb. I. tr. A lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pron. -ți-o-. / < fr. réquisitionner, cf. lat. requirere – a cere].

RECHIZIȚIONÁ vb. tr. a supune rechiziției. (< fr. réquisitionner)

A RECHIZIȚIONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A folosi prin rechiziție; a supune unei rechiziții. [Sil. -ti-o-] /<fr. réquisitionner

rechiziționare sf [At: ALEXI, W. / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: rechiziționa] 1 Luare prin rechiziție (1). 2 Supunere la rechițizie (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. rechiziționéz, 3 sg. și pl. rechiziționeáză

Intrare: rechiziționa
  • silabație: -ți-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rechiziționa
  • rechiziționare
  • rechiziționat
  • rechiziționatu‑
  • rechiziționând
  • rechiziționându‑
singular plural
  • rechiziționea
  • rechiziționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rechiziționez
(să)
  • rechiziționez
  • rechiziționam
  • rechiziționai
  • rechiziționasem
a II-a (tu)
  • rechiziționezi
(să)
  • rechiziționezi
  • rechiziționai
  • rechiziționași
  • rechiziționaseși
a III-a (el, ea)
  • rechiziționea
(să)
  • rechiziționeze
  • rechiziționa
  • rechiziționă
  • rechiziționase
plural I (noi)
  • rechiziționăm
(să)
  • rechiziționăm
  • rechiziționam
  • rechiziționarăm
  • rechiziționaserăm
  • rechiziționasem
a II-a (voi)
  • rechiziționați
(să)
  • rechiziționați
  • rechiziționați
  • rechiziționarăți
  • rechiziționaserăți
  • rechiziționaseți
a III-a (ei, ele)
  • rechiziționea
(să)
  • rechiziționeze
  • rechiziționau
  • rechiziționa
  • rechiziționaseră
Intrare: RECHIZIȚIONA
RECHIZIȚIONA
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)