RECHIN, rechini, s. m. 1. Pește marin răpitor, cu trupul în formă de fus, ajungînd pînă la 15 metri lungime, cu botul ascuțit și gura prevăzută cu mai multe șiruri de dinți (Carcharias glaucus). Primul rechin țîșni fulgerător înainte, lovi apa cu coada și se întoarse pe spate. TUDORAN, P. 329. În împrejurimile Abazziei s-au ivit rechini. CARAGIALE, O. VII 75. 2. Fig. Om lacom și fără scrupule. O podoabă de-a dumneavoastră, acest domn Iordan hagi-Iordan. Un rechin de-al dumneavoastră pe care ni l-ați trimis să mai înghită și prin apele noastre. C. PETRESCU, O. P. I 53.