rechie¹ sf [At: DDRF / V: ră~, reheie / A și: rechie / Pl: ~ii / E: nct] 1-2 Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori mici, galbene-verzui Si: (reg) brobință (1), drobință, drobiță, poala-sfintei-Mării, prescurea, rachiege (1-2), rezedă galbenă, rezedă sălbatică, rozetă (3) sălbatică (Reseda lutea și luteola). 3 (Reg) Rozetă (1) (Reseda odorata).

RECHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori mici galbene-verzui; crește pe coline aride și pietroase, pe lîngă drumuri și ziduri, cultivîndu-se uneori și în grădină (Reseda lutea).

RECHIE ~i f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată și cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.

rechie f. rezedă sălbatică. [Origină necunoscută].

răchie² sf vz rechie¹

rechie (desp. -chi-e) s. f., art. rechia (desp. -chi-a), g.-d. art. rechiei; pl. rechii, art. rechiile (desp. -chi-i-)

rechie (-chi-e) s. f., art. rechia (-chi-a), g.-d. art. rechiei; pl. rechii, art. rechiile (-chi-i-)

rechie s. f. (sil. -chi-e), art. rechia (sil. -chi-a), g.-d. art. rechiei; pl. rechii, art. rechiile (sil. -chi-i-)

RECHIE s. v. rezedă.

RECHIE s. (BOT.) 1. (Reseda lutea) (reg.) brobință, drobiță, prescurea, rezedă, rozetă, (prin Transilv.) poala-Sfintei-Mării. 2. (Reseda luteola) rezedă, (reg.) rozetă.

rechie (rechii), s. f. – Rezedă (Reseda lutea). Origine necunoscută. Cuvînt rar și îndoielnic, pe care Tiktin îl transcrie rehée.

RÉCHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificată frunze alterne și flori mici, galbene-verzui, dispuse în racem terminal, dintre care R. luteola, înaltă de 50-130 cm, cu frunze întregi frecventă în regiuni de câmpie și dealuri joase, folosită în trecut ca plantă tinctorială și R. lutea, plnată erbacee meliferă, înaltă de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, întregi sau dințate.