12 definiții pentru rechie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea).Et. nec.

RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea).Et. nec.

rechie1 sf [At: DDRF / V: ră~, reheie / A și: rechie / Pl: ~ii / E: nct] 1-2 Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori mici, galbene-verzui Si: (reg) brobință (1), drobință, drobiță, poala-sfintei-Mării, prescurea, rachiege (1-2), rezedă galbenă, rezedă sălbatică, rozetă (3) sălbatică (Reseda lutea și luteola). 3 (Reg) Rozetă (1) (Reseda odorata).

RECHÍE, rechii, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori mici galbene-verzui; crește pe coline aride și pietroase, pe lîngă drumuri și ziduri, cultivîndu-se uneori și în grădină (Reseda lutea).

RÉCHIE ~i f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată și cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.

rechie f. rezedă sălbatică. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)

réchie s. f. (sil. -chi-e), art. réchia (sil. -chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (sil. -chi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECHIE s. (BOT.) 1. (Reseda lutea) (reg.) brobință, drobiță, prescurea, rezedă, rozetă, (prin Transilv.) poala-Sfintei-Mării. 2. (Reseda luteola) rezedă, (reg.) rozetă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

réchie (réchii), s. f. – Rezedă (Reseda lutea). Origine necunoscută. Cuvînt rar și îndoielnic, pe care Tiktin îl transcrie rehée.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÉCHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificată frunze alterne și flori mici, galbene-verzui, dispuse în racem terminal, dintre care R. luteola, înaltă de 50-130 cm, cu frunze întregi frecventă în regiuni de câmpie și dealuri joase, folosită în trecut ca plantă tinctorială și R. lutea, plnată erbacee meliferă, înaltă de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, întregi sau dințate.

Intrare: rechie
  • silabație: -chi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rechie
  • rechia
plural
  • rechii
  • rechiile
genitiv-dativ singular
  • rechii
  • rechiei
plural
  • rechii
  • rechiilor
vocativ singular
plural