7 definiții pentru recapitulație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recapitulație sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 143 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr récapitulation] (Înv) 1-5 Recapitulare (1-5).

RECAPITULÁȚIE s. f. recapitulare. (< fr. récapitulation)

recapitulați(un)e f. repetițiune sumară de ceeace s’a zis sau scris.

*recapitulațiúne f. (lat. re-capitulátio, -ónis. V. capitulațiune). Explicațiunea a doŭa oară, explicațiune repetată saŭ rezumată. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recapituláție s. f., g.-d. art. recapituláției


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECAPITULÁȚIE s. v. recapitulare, rezumare, sintetizare.

recapitulație s. v. RECAPITULARE. REZUMARE. SINTETIZARE.

Intrare: recapitulație
recapitulație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recapitulație
  • recapitulația
plural
  • recapitulații
  • recapitulațiile
genitiv-dativ singular
  • recapitulații
  • recapitulației
plural
  • recapitulații
  • recapitulațiilor
vocativ singular
plural