2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

recalculare sf [At: BO, 1962, 207 / Pl: ~lări / E: recalcula] 1 Calculare din nou. 2 Stabilire a ceva pe baza unor noi calcule.

RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. Recalcularea prețurilor.

RECALCULÁRE s.f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. [< recalcula].

RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

recalcula vt [At: V. ROM. iulie 1954, 304 / Pzi: ~lez / E: re1- + calcula, cf fr recalculer] 1 A calcula (1) din nou. 2 A stabili ceva pe baza unor noi calcule.

RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule. S-a recalculat tariful curentului electric.

RECALCULÁ vb. I. tr. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule. [Cf. fr. recalculer].

RECALCULÁ vb. tr. a reface un calcul, a stabili ceva pe baza unor noi calcule. (< fr. recalculer)

A RECALCULÁ ~éz tranz. A calcula din nou. ~ prețurile. /re- + a calcula


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recalculáre s. f., g.-d. art. recalculắrii; pl. recalculắri

recalculáre s. f., pl. recalculări

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculá vb., ind. prez. 1 sg. recalculéz, 3 sg. și pl. recalculeáză

Intrare: recalculare
recalculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recalculare
  • recalcularea
plural
  • recalculări
  • recalculările
genitiv-dativ singular
  • recalculări
  • recalculării
plural
  • recalculări
  • recalculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: recalcula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recalcula
  • recalculare
  • recalculat
  • recalculatu‑
  • recalculând
  • recalculându‑
singular plural
  • recalculea
  • recalculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recalculez
(să)
  • recalculez
  • recalculam
  • recalculai
  • recalculasem
a II-a (tu)
  • recalculezi
(să)
  • recalculezi
  • recalculai
  • recalculași
  • recalculaseși
a III-a (el, ea)
  • recalculea
(să)
  • recalculeze
  • recalcula
  • recalculă
  • recalculase
plural I (noi)
  • recalculăm
(să)
  • recalculăm
  • recalculam
  • recalcularăm
  • recalculaserăm
  • recalculasem
a II-a (voi)
  • recalculați
(să)
  • recalculați
  • recalculați
  • recalcularăți
  • recalculaserăți
  • recalculaseți
a III-a (ei, ele)
  • recalculea
(să)
  • recalculeze
  • recalculau
  • recalcula
  • recalculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)