11 definiții pentru recalcitranță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.

RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.

recalcitranță sf [At: CĂLINESCU, E. O. 32 / Pl: ~țe / E: fr récalcitrance] (Rar) Încăpățânare.

RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. (Rar): Faptul de a fi recalcitrant; încăpățînare, îndărătnicie. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii... ci o recalcitranță la ordine. CĂLINESCU, E. 32.

RECALCITRÁNȚĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățânare. [Cf. fr. récalcitrance].

RECALCITRÁNȚĂ s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance)

RECALCITRÁNȚĂ ~e f. Caracter recalcitrant; indisciplină; încăpățânare. /<fr. récalcitrance

*recalcitránță f. (d. recalcitrant). Defectu de a fi recalcitrant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recalcitránță (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe

recalcitránță s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECALCITRÁNȚĂ s. v. indisciplină, încăpățânare, îndărătnicie, neascultare, nedisciplină, nesupunere.

recalcitranță s. v. INDISCIPLINĂ. ÎNCĂPĂȚÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. NEASCULTARE. NEDISCIPLINĂ. NESUPUNERE.

Intrare: recalcitranță
recalcitranță substantiv feminin
  • silabație: -tran- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recalcitranță
  • recalcitranța
plural
  • recalcitranțe
  • recalcitranțele
genitiv-dativ singular
  • recalcitranțe
  • recalcitranței
plural
  • recalcitranțe
  • recalcitranțelor
vocativ singular
plural