7 definiții pentru recăsători


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

recăsători vr [At: CĂLINESCU, S. 136 / Pzi: ~resc / E: re1- + căsători] A se căsători (2) din nou.

RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re1- + căsători.

RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou.

A SE RECĂSĂTORÍ mă ~ésc intranz. A se căsători din nou. /re- + a se căsători


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

Intrare: recăsători
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recăsători
  • recăsătorire
  • recăsătorit
  • recăsătoritu‑
  • recăsătorind
  • recăsătorindu‑
singular plural
  • recăsătorește
  • recăsătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recăsătoresc
(să)
  • recăsătoresc
  • recăsătoream
  • recăsătorii
  • recăsătorisem
a II-a (tu)
  • recăsătorești
(să)
  • recăsătorești
  • recăsătoreai
  • recăsătoriși
  • recăsătoriseși
a III-a (el, ea)
  • recăsătorește
(să)
  • recăsătorească
  • recăsătorea
  • recăsători
  • recăsătorise
plural I (noi)
  • recăsătorim
(să)
  • recăsătorim
  • recăsătoream
  • recăsătorirăm
  • recăsătoriserăm
  • recăsătorisem
a II-a (voi)
  • recăsătoriți
(să)
  • recăsătoriți
  • recăsătoreați
  • recăsătorirăți
  • recăsătoriserăți
  • recăsătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • recăsătoresc
(să)
  • recăsătorească
  • recăsătoreau
  • recăsători
  • recăsătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)