9 definiții pentru rebut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REBUT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

REBUT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

rebut sn [At: IOANOVICI, TEHN. 96 / Pl: ~uri / E: fr rebut] 1 Produs care nu corespunde condițiilor de calitate stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi folosit conform destinației sale. 2 (Îs) ~ recuperabil Rebut (1) care printr-o remaniere poate fi adus la calitatea stabilită. 3 (Îe) A da (sau a cădea etc.) la ~ A declara (sau a fi declarat) rebut (1) un produs.

REBUT, rebuturi, s. n. Produs sau material care nu corespunde condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost produs. A reduce rebuturile.Loc. adv. La rebut = la reformă. Asemenea operă a unui asemenea individ trebuie să cadă la rebut. SADOVEANU, E. 179.

REBUT s.n. Produs necorespunzător condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. ♦ La rebut = la reformă; prost, rău, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut].

REBUT s. n. produs care nu corespunde calitativ condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. (< fr. rebut)

REBUT ~uri n. Produs care nu corespunde cerințelor prevăzute de standard și nu poate fi utilizat în conformitate cu destinația lui. /<fr. rebut

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rebut s. n., pl. rebuturi

rebut s. n., pl. rebuturi

rebut s. n., pl. rebuturi

Intrare: rebut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebut
  • rebutul
  • rebutu‑
plural
  • rebuturi
  • rebuturile
genitiv-dativ singular
  • rebut
  • rebutului
plural
  • rebuturi
  • rebuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rebut, rebuturisubstantiv neutru

  • 1. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A reduce rebuturile. DLRLC
    • 1.1. Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.