8 definiții pentru rebut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rebut sn [At: IOANOVICI, TEHN. 96 / Pl: ~uri / E: fr rebut] 1 Produs care nu corespunde condițiilor de calitate stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi folosit conform destinației sale. 2 (Îs) ~ recuperabil Rebut (1) care printr-o remaniere poate fi adus la calitatea stabilită. 3 (Îe) A da (sau a cădea etc.) la ~ A declara (sau a fi declarat) rebut (1) un produs.

REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

REBÚT, rebuturi, s. n. Produs sau material care nu corespunde condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost produs. A reduce rebuturile.Loc. adv. La rebut = la reformă. Asemenea operă a unui asemenea individ trebuie să cadă la rebut. SADOVEANU, E. 179.

REBÚT s.n. Produs necorespunzător condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. ♦ La rebut = la reformă; prost, rău, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut].

REBÚT s. n. produs care nu corespunde calitativ condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. (< fr. rebut)

REBÚT ~uri n. Produs care nu corespunde cerințelor prevăzute de standard și nu poate fi utilizat în conformitate cu destinația lui. /<fr. rebut


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rebút s. n., pl. rebúturi

rebút s. n., pl. rebúturi

Intrare: rebut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebut
  • rebutul
  • rebutu‑
plural
  • rebuturi
  • rebuturile
genitiv-dativ singular
  • rebut
  • rebutului
plural
  • rebuturi
  • rebuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)