10 definiții pentru rebus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să găsești cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rébus, germ. Rebus.

RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvînt sau o frază sînt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să ghicești un cuvînt sau o frază dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă.

RÉBUS s.n. Joc în care se exprimă, prin semne, litere și figuri, un proverb, un fragment de poezie, un titlu de carte etc. ♦ (Fig.) Enigmă, șaradă. [< fr. rébus, germ. Rebus].

RÉBUS s. n. 1. gen enigmistic în care, prin citirea directă a imaginilor din prezentare, se obține, cu ajutorul ligamentării cuvintelor rezultate, un fragment logic, o propoziție sau o frază. 2. (fig.) vorbire, scriere obscură; enigmă; șaradă. (< fr. rébus, germ. Rebus)

RÉBUS ~uri n. 1) Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-un ansamblu de desene, semne sau litere care urmează să fie descifrate. 2) fig. Scriere sau lucru greu de descifrat; șaradă; enigmă. /<fr. rébus, germ. Rebus

rebus n. enigmă exprimată prin figuri de obiecte. Ex. A A... a a... (am mari amici = a mari a mici).

*rébus n., pl. e și urĭ (din loc. lat. de rebus quae geruntur, „despre lucrurile care se petrec”, întrebuințată în Picardia și Artois p. a arăta pĭesele satirice cu ghicitorĭ care se compuneaŭ în timpu carnavaluluĭ). Enigmă exprimată pin litere și figurĭ de lucrurĭ saŭ de animale, ca: figura uneĭ luntri și un P (litera p mare, nu mic), adică „o luntre pe mare”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rébus s. n., pl. rébusuri

rébus s. n., pl. rébusuri

Intrare: rebus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebus
  • rebusul
  • rebusu‑
plural
  • rebusuri
  • rebusurile
genitiv-dativ singular
  • rebus
  • rebusului
plural
  • rebusuri
  • rebusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)