opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

REBOBINARE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

REBOBINARE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

rebobinare sf [At: DL / Pl: ~nări / E: rebobina] Refacere a bobinajului unei mașini electrice.

REBOBINARE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina.

REBOBINARE s.f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. [< rebobina].

REBOBINA, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

rebobina vt [At: DL / Pzi: ~nez / E: rebobina] A reface bobinajul urnei mașini electrice.

REBOBINA, rebobinez, vb. I. Tranz. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. – Din fr. rebobiner.

REBOBINA, rebobinez, vb. I. Tranz. A reface bobinajul unei mașini electrice.

REBOBINA vb. I. tr. 1. A bobina din nou (o mașină electrică). 2. (Cinem.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou cu începutul, după rulare. [P.i. -nez. / < fr. rebobiner].

REBOBINA vb. tr. 1. a bobina din nou (o mașină electrică). 2. a readuce o bandă perforată sau magnetică ori un film în poziția inițială sau dorită. (< fr. rebobiner)

Ortografice DOOM

rebobinare s. f., g.-d. art. rebobinării; pl. rebobinări

rebobinare s. f., g.-d. art. rebobinării; pl. rebobinări

rebobinare s. f. bobinare

rebobina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rebobinez, 3 rebobinează; conj. prez. 1 sg. să rebobinez, 3 să rebobineze

rebobina (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobinează

rebobina vb., ind. prez. 1 sg. rebobinez, 3 sg. și pl. rebobinează

Intrare: rebobinare
rebobinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebobinare
  • rebobinarea
plural
  • rebobinări
  • rebobinările
genitiv-dativ singular
  • rebobinări
  • rebobinării
plural
  • rebobinări
  • rebobinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rebobina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rebobina
  • rebobinare
  • rebobinat
  • rebobinatu‑
  • rebobinând
  • rebobinându‑
 singular plural
  • rebobinează
  • rebobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rebobinez
 (să)
  • rebobinez
  • rebobinam
  • rebobinai
  • rebobinasem
a II-a (tu)
  • rebobinezi
 (să)
  • rebobinezi
  • rebobinai
  • rebobinași
  • rebobinaseși
a III-a (el, ea)
  • rebobinează
 (să)
  • rebobineze
  • rebobina
  • rebobină
  • rebobinase
plural I (noi)
  • rebobinăm
 (să)
  • rebobinăm
  • rebobinam
  • rebobinarăm
  • rebobinaserăm
  • rebobinasem
a II-a (voi)
  • rebobinați
 (să)
  • rebobinați
  • rebobinați
  • rebobinarăți
  • rebobinaserăți
  • rebobinaseți
a III-a (ei, ele)
  • rebobinează
 (să)
  • rebobineze
  • rebobinau
  • rebobinară
  • rebobinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rebobinare, rebobinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi rebobina DEX '09 DEX '98 DN

rebobina, rebobinezverb

  • 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. cinema; cinematografie A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.