2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

rearbitrare sf [At: DN3 / P: re-a~ / Pl: ~rări / E: rearbitra] (Jur) Soluționare din nou a unui litigiu arbitrai după desființarea de către organul de control competent a primei hotărâri pronunțate.

REARBITRÁRE s.f. Acțiunea de a rearbitra. [< rearbitra].

REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

rearbitra vt [At: DN3 / P: re-a~ / Pzi: ~rez / E: re1- + arbitra] (Jur) A soluționa din nou un litigiu arbitrai după desființarea de către organul de control competent a primei hotărâri pronunțate.

REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate. [Pr.: re-ar-] – Re1- + arbitra.

REARBITRÁ vb. I. tr. (Jur.) A rezolva din nou un litigiu arbitral. [< re- + arbitra].

REARBITRÁ vb. tr. (jur.) a rezolva din nou un litigiu arbitral. (< re1- + arbitra)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri

rearbitráre s. f. (sil. re-ar, -tra-), g.-d. art. rearbitrării; pl. rearbitrări

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrá vb. (sil. re-ar-, -tra), ind. prez. 1 sg. rearbitréz, 3 sg. și pl. rearbitreáză

Intrare: rearbitrare
rearbitrare substantiv feminin
  • silabație: re-ar, -tra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rearbitrare
  • rearbitrarea
plural
  • rearbitrări
  • rearbitrările
genitiv-dativ singular
  • rearbitrări
  • rearbitrării
plural
  • rearbitrări
  • rearbitrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: rearbitra
  • silabație: re-ar-, -tra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rearbitra
  • rearbitrare
  • rearbitrat
  • rearbitratu‑
  • rearbitrând
  • rearbitrându‑
singular plural
  • rearbitrea
  • rearbitrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rearbitrez
(să)
  • rearbitrez
  • rearbitram
  • rearbitrai
  • rearbitrasem
a II-a (tu)
  • rearbitrezi
(să)
  • rearbitrezi
  • rearbitrai
  • rearbitrași
  • rearbitraseși
a III-a (el, ea)
  • rearbitrea
(să)
  • rearbitreze
  • rearbitra
  • rearbitră
  • rearbitrase
plural I (noi)
  • rearbitrăm
(să)
  • rearbitrăm
  • rearbitram
  • rearbitrarăm
  • rearbitraserăm
  • rearbitrasem
a II-a (voi)
  • rearbitrați
(să)
  • rearbitrați
  • rearbitrați
  • rearbitrarăți
  • rearbitraserăți
  • rearbitraseți
a III-a (ei, ele)
  • rearbitrea
(să)
  • rearbitreze
  • rearbitrau
  • rearbitra
  • rearbitraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)