2 intrări

8 definiții

REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reamenajării; pl. reamenajări

REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re1- + amenaja (după fr. réaménager).

REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re1- + amenaja (după fr. réaménager).

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reamenajéz, 3 sg. și pl. reamenajeáză

REAMENAJÁ vb. tr. a amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. (< fr. réaménager)

Intrare: reamenaja
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reamenaja reamenajare reamenajat reamenajând singular plural
reamenajea reamenajați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reamenajez (să) reamenajez reamenajam reamenajai reamenajasem
a II-a (tu) reamenajezi (să) reamenajezi reamenajai reamenajași reamenajaseși
a III-a (el, ea) reamenajea (să) reamenajeze reamenaja reamenajă reamenajase
plural I (noi) reamenajăm (să) reamenajăm reamenajam reamenajarăm reamenajaserăm, reamenajasem*
a II-a (voi) reamenajați (să) reamenajați reamenajați reamenajarăți reamenajaserăți, reamenajaseți*
a III-a (ei, ele) reamenajea (să) reamenajeze reamenajau reamenaja reamenajaseră
Intrare: reamenajare
reamenajare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reamenajare reamenajarea
plural reamenajări reamenajările
genitiv-dativ singular reamenajări reamenajării
plural reamenajări reamenajărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)