2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

readaptare sf [At: DL / P: re-a~ / Pl: ~tări / E: readapta] Proces de adaptare care se manifestă pentru a doua oară (cel puțin).

READAPTÁRE, readaptări, s. f. Acțiunea de a readapta și rezultatul ei. Readaptare la climă.

READAPTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) readapta și rezultatul ei. [< readapta].

READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

readapta vtr [At: BL, VII, 31 / P: re-a~ / Pzi: ~tez / E: re1- + adapta] 1-2 (Rar) A (se) adapta din nou.

READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + adapta.

READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. A adapta din nou. – Pronunțat: re-a-.

READAPTÁ vb. I. tr., refl. A reveni treptat la un mod de viață normal; a (se) adapta din nou. [Pron. re-a-. / cf. fr. réadapter].

READAPTÁ vb. tr., refl. a reveni treptat la un mod de viață normal; a (se) adapta din nou. (< fr. réadapter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

readaptáre (re-a-) s. f., g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắri

readaptáre s. f. (sil. re-a-) adaptare

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. readaptéz, 3 sg. și pl. readapteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. readaptéze

Intrare: readaptare
readaptare substantiv feminin
  • silabație: re-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • readaptare
  • readaptarea
plural
  • readaptări
  • readaptările
genitiv-dativ singular
  • readaptări
  • readaptării
plural
  • readaptări
  • readaptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: readapta
  • silabație: re-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • readapta
  • readaptare
  • readaptat
  • readaptatu‑
  • readaptând
  • readaptându‑
singular plural
  • readaptea
  • readaptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • readaptez
(să)
  • readaptez
  • readaptam
  • readaptai
  • readaptasem
a II-a (tu)
  • readaptezi
(să)
  • readaptezi
  • readaptai
  • readaptași
  • readaptaseși
a III-a (el, ea)
  • readaptea
(să)
  • readapteze
  • readapta
  • readaptă
  • readaptase
plural I (noi)
  • readaptăm
(să)
  • readaptăm
  • readaptam
  • readaptarăm
  • readaptaserăm
  • readaptasem
a II-a (voi)
  • readaptați
(să)
  • readaptați
  • readaptați
  • readaptarăți
  • readaptaserăți
  • readaptaseți
a III-a (ei, ele)
  • readaptea
(să)
  • readapteze
  • readaptau
  • readapta
  • readaptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)