2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + așeza.

reașeza [At: CR (1846), 32 bis1/34 / P: re-a~ / Pzi: reașez / E: re1- + așeza] 1-2 vtr A (se) așeza din nou (pe un scaun, pe pământ etc.). 3 vr (Îe) A se ~ la lucru A se apuca din nou de treabă. 4-5 vtr A (se) stabili din nou într-un loc, într-o localitate. 6 vt A pune într-o altă ordine. 7 vt A aranja după alte criterii.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Re1- + așeza.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. A se așeza din nou. Se reașeză pe scaun în vreme ce tînărul se ridică să se mute cu scaunul la extremitatea mesei. ARDELEANU, D. 163. – Pronunțat: re-a-.

A REAȘEZÁ reașéz tranz. 1) A așeza din nou. 2) A pune pe baze noi. [Sil. re-a-] /re- + așeza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reașezát adj. m. (sil. re-a-) așezat

reașezá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reașéz, 3 reașáză, 1 pl. reașezắm; conj. prez. 3 să reașéze; ger. reașezấnd

reașezá vb. (sil. re-a-) așeza


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REAȘEZÁ vb. a repune. (A ~ la locul inițial.)

REAȘEZA vb. a repune. (A ~ la locul inițial.)

Intrare: reașezat
reașezat adjectiv
  • silabație: re-a- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reașezat
  • reașezatul
  • reașezatu‑
  • reașeza
  • reașezata
plural
  • reașezați
  • reașezații
  • reașezate
  • reașezatele
genitiv-dativ singular
  • reașezat
  • reașezatului
  • reașezate
  • reașezatei
plural
  • reașezați
  • reașezaților
  • reașezate
  • reașezatelor
vocativ singular
plural
Intrare: reașeza
verb (VT30)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reașeza
  • reașezare
  • reașezat
  • reașezatu‑
  • reașezând
  • reașezându‑
singular plural
  • reașa
  • reașezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reașez
(să)
  • reașez
  • reașezam
  • reașezai
  • reașezasem
a II-a (tu)
  • reașezi
(să)
  • reașezi
  • reașezai
  • reașezași
  • reașezaseși
a III-a (el, ea)
  • reașa
(să)
  • reașeze
  • reașeza
  • reașeză
  • reașezase
plural I (noi)
  • reașezăm
(să)
  • reașezăm
  • reașezam
  • reașezarăm
  • reașezaserăm
  • reașezasem
a II-a (voi)
  • reașezați
(să)
  • reașezați
  • reașezați
  • reașezarăți
  • reașezaserăți
  • reașezaseți
a III-a (ei, ele)
  • reașa
(să)
  • reașeze
  • reașezau
  • reașeza
  • reașezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)