11 definiții pentru reînvia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reînvia [At: POLIZU / V: ren~ / P: ~vi-a / Pzi: reînvii, ~iez / E: re7- + învia] 1 vi A reveni la viață după ce a fost mort Si: a învia. 2 vi (D. vegetație) A renaște după amorțirea din timpul iernii, începând să se dezvolte, să înverzească. 3 vi (Fig) A căpăta din nou putere Si: a renaște. 4 vi A readuce la viață (după ce a fost părăsit, uitat) Si: a reactualiza (1). 5 vi A face să fie din nou folosit. 6 vi (Fig) A se trezi în amintirea sau în conștiința cuiva. 7 vi A evoca (2).

REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A repune în funcțiune inima, respirația. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit; a readuce la viață. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re1- + învia.

REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. (Fig.) Sub mîna lui, un maistru, simți cum, sub ciocan, Motorul mort din iarnă a reînviat la viață Și cum oțelu-ncepe să miște. D. BOTEZ, F. S. 76. Florile lui Luchian sînt unice. Nu sînt flori rupte, care au fost puse într-un vas, ca să moară, ci ca să reînvie prin voința și arta unui maestru. ANGHEL, PR. 169. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. Realismul vechii literaturi reînvia căutîndu-și însă obiective în legătură cu așezarea societății pe temelii nouă. SADOVEANU, E. 184. Acest regat... reînvie mai puternic supt frații romîni Petru Asan și Ioan. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ Fig. A se trezi în amintirea cuiva; a deveni viu în conștiința cuiva. Mă simt din nou țăranul de pe Crișuri Și-mi reînvie-n minte vremea Iancului. BENIUC, V. 29. ♦ Tranz. Fig. A readuce la viață, a face să fie din nou folosit. Va fi de părere... să reînviem arhaismele pierdute de origine latină. IBRĂILEANU, SP. CR. 213. – Prez. ind. și: reînviez (BART, S. M. 54, MACEDONSKI, O. I 160, GHEREA, ST. CR. III 139).

A REÎNVIÁ reînvíi 1. intranz. 1) A învia din nou; a se renaște. 2) fig. A apărea în memorie. 2. tranz. 1) A învia din nou în memorie 2) med. (inima sau respirația oprită) A pune în funcție din nou; a resuscita. 3) fig. A face să fie din nou folosit. ~ o datină. [Sil. -vi-a] /re- + a învia

*reînvíĭ și -viéz v. tr. și intr. (re- și înviĭ). Greșit îld. înviĭ, înviez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNVIÁ vb. 1. v. resuscita. 2. a (se) reînsufleți. (Natura a ~.) 3. v. reactualiza.

REÎNVIA vb. 1. (MED.) a resuscita. 2. a (se) reînsufleți. (Natura a ~.) 3. a reactualiza. (A ~ în memorie.)

Intrare: reînvia
reînvia1 (1 -ii) verb grupa I conjugarea I
verb (VT102)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînvia
  • reînviere
  • reînviat
  • reînviatu‑
  • reînviind
  • reînviindu‑
singular plural
  • reînvie
  • reînviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînvii
(să)
  • reînvii
  • reînviam
  • reînviai
  • reînviasem
a II-a (tu)
  • reînvii
(să)
  • reînvii
  • reînviai
  • reînviași
  • reînviaseși
a III-a (el, ea)
  • reînvie
(să)
  • reînvie
  • reînvia
  • reînvie
  • reînviase
plural I (noi)
  • reînviem
(să)
  • reînviem
  • reînviam
  • reînviarăm
  • reînviaserăm
  • reînviasem
a II-a (voi)
  • reînviați
(să)
  • reînviați
  • reînviați
  • reînviarăți
  • reînviaserăți
  • reînviaseți
a III-a (ei, ele)
  • reînvie
(să)
  • reînvie
  • reînviau
  • reînvia
  • reînviaseră
reînvia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînvia
  • reînviere
  • reînviat
  • reînviatu‑
  • reînviind
  • reînviindu‑
singular plural
  • reînvia
  • reînviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînviez
(să)
  • reînviez
  • reînviam
  • reînviai
  • reînviasem
a II-a (tu)
  • reînviezi
(să)
  • reînviezi
  • reînviai
  • reînviași
  • reînviaseși
a III-a (el, ea)
  • reînvia
(să)
  • reînvieze
  • reînvia
  • reînvie
  • reînviase
plural I (noi)
  • reînviem
(să)
  • reînviem
  • reînviam
  • reînviarăm
  • reînviaserăm
  • reînviasem
a II-a (voi)
  • reînviați
(să)
  • reînviați
  • reînviați
  • reînviarăți
  • reînviaserăți
  • reînviaseți
a III-a (ei, ele)
  • reînvia
(să)
  • reînvieze
  • reînviau
  • reînvia
  • reînviaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)