2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși.V. reînsănătoși.

REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși.V. reînsănătoși.

reînsănătoșire sf [At: GALACTION, O. 187 / Pl: ~ri / E: însănătoși] Restabilire a sănătății.

REÎNSĂNĂTOȘÍRE s. f. Faptul de a se reînsănătoși; redobîndire, restabilire a sănătății. Dar ce fel de mîntuire aș putea să aștept... dacă nu pe calea... reînsănătoșirii mele sufletești? GALACTION, O. I 187.

REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

reînsănătoși vr [At: DL / Pzi: esc / E: re1- +însănătoși] A deveni iar sănătos.

REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Re1- + însănătoși.

REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a se face iar sănătos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reînsănătoșíre s. f. însănătoșire

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșí vb. însănătoși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNSĂNĂTOȘÍRE s. reîntremare, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)

REÎNSĂNĂTOȘIRE s. reîntremare, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)

REÎNSĂNĂTOȘÍ vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)

REÎNSĂNĂTOȘI vb. a (se) reîntrema, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)

Intrare: reînsănătoșire
reînsănătoșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînsănătoșire
  • reînsănătoșirea
plural
  • reînsănătoșiri
  • reînsănătoșirile
genitiv-dativ singular
  • reînsănătoșiri
  • reînsănătoșirii
plural
  • reînsănătoșiri
  • reînsănătoșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: reînsănătoși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînsănătoși
  • reînsănătoșire
  • reînsănătoșit
  • reînsănătoșitu‑
  • reînsănătoșind
  • reînsănătoșindu‑
singular plural
  • reînsănătoșește
  • reînsănătoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînsănătoșesc
(să)
  • reînsănătoșesc
  • reînsănătoșeam
  • reînsănătoșii
  • reînsănătoșisem
a II-a (tu)
  • reînsănătoșești
(să)
  • reînsănătoșești
  • reînsănătoșeai
  • reînsănătoșiși
  • reînsănătoșiseși
a III-a (el, ea)
  • reînsănătoșește
(să)
  • reînsănătoșească
  • reînsănătoșea
  • reînsănătoși
  • reînsănătoșise
plural I (noi)
  • reînsănătoșim
(să)
  • reînsănătoșim
  • reînsănătoșeam
  • reînsănătoșirăm
  • reînsănătoșiserăm
  • reînsănătoșisem
a II-a (voi)
  • reînsănătoșiți
(să)
  • reînsănătoșiți
  • reînsănătoșeați
  • reînsănătoșirăți
  • reînsănătoșiserăți
  • reînsănătoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • reînsănătoșesc
(să)
  • reînsănătoșească
  • reînsănătoșeau
  • reînsănătoși
  • reînsănătoșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)