2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reînființat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: reînființa] Înființat din nou.

REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

reînființa vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ez / E: re1- + înființa] A înființa din nou Si: a reîntemeia, a reface (10).

REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Re1- + înființa.

REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a reîntemeia, a reface.

A REÎNFIINȚÁ ~éz tranz. A înființa din nou; a reîntemeia. [Sil. -fi-in-] /re- + a înființa

reînființà v. a înființa a doua oară.

*reînființez v. tr. (re- și înființez). Înființez ĭar. V. recreez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. reînființéz, 3 sg. și pl. reînființeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNFIINȚÁ vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)

REÎNFIINȚA vb. a reîntemeia. (A ~ o societate.)

Intrare: reînființat
reînființat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînființat
  • reînființatul
  • reînființatu‑
  • reînființa
  • reînființata
plural
  • reînființați
  • reînființații
  • reînființate
  • reînființatele
genitiv-dativ singular
  • reînființat
  • reînființatului
  • reînființate
  • reînființatei
plural
  • reînființați
  • reînființaților
  • reînființate
  • reînființatelor
vocativ singular
plural
Intrare: reînființa
  • silabație: -fi-in-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînființa
  • reînființare
  • reînființat
  • reînființatu‑
  • reînființând
  • reînființându‑
singular plural
  • reînființea
  • reînființați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînființez
(să)
  • reînființez
  • reînființam
  • reînființai
  • reînființasem
a II-a (tu)
  • reînființezi
(să)
  • reînființezi
  • reînființai
  • reînființași
  • reînființaseși
a III-a (el, ea)
  • reînființea
(să)
  • reînființeze
  • reînființa
  • reînființă
  • reînființase
plural I (noi)
  • reînființăm
(să)
  • reînființăm
  • reînființam
  • reînființarăm
  • reînființaserăm
  • reînființasem
a II-a (voi)
  • reînființați
(să)
  • reînființați
  • reînființați
  • reînființarăți
  • reînființaserăți
  • reînființaseți
a III-a (ei, ele)
  • reînființea
(să)
  • reînființeze
  • reînființau
  • reînființa
  • reînființaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)