2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

reînarmare sf [At: SCÂNTEIA, 1953, nr. 2393 / Pl: ~mări / E: reînarma] 1 Refacere a potențialului de război. 2 Înzestrare cu armament nou.

REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei; înzestrare din nou cu armament.

REÎNARMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. [< reînarma].

REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

reînarma vtr [At: DL / Pzi: ~mez / E: re1- + înarma] 1-2 A(-și) reface potențialul de război. 3-4 A(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou Si: (îvr) a rearma (1-2).

REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re1- + înarma (după fr. réarmer).

REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. A reface potențialul de război al unei țări; a înzestra armata cu noi mijloace de luptă, cu armament nou; a se înarma din nou. ♦ Refl. A relua și a folosi din nou armele.

REÎNARMÁ vb. I. tr., refl. A înarma din nou. [< re- + înarma, după fr. réarmer].

REÎNARMÁ vb. tr., refl. a(-și) reface potențialul de război, a (se) înarma din nou. (după fr. réarmer)

A REÎNARMÁ ~éz tranz. 1) A înarma din nou. 2) A înzestra cu armament nou. /re- + a înarma


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reînarmáre s. f. înarmare

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmá vb. (sil. re-în-), ind. prez. 1 sg. reînarméz, 3 sg. și pl. reînarmeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNARMÁ vb. (înv.) a (se) rearma.

REÎNARMA vb. (înv.) a (se) rearma.

Intrare: reînarmare
reînarmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînarmare
  • reînarmarea
plural
  • reînarmări
  • reînarmările
genitiv-dativ singular
  • reînarmări
  • reînarmării
plural
  • reînarmări
  • reînarmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reînarma
  • silabație: re-î-nar-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînarma
  • reînarmare
  • reînarmat
  • reînarmatu‑
  • reînarmând
  • reînarmându‑
singular plural
  • reînarmea
  • reînarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînarmez
(să)
  • reînarmez
  • reînarmam
  • reînarmai
  • reînarmasem
a II-a (tu)
  • reînarmezi
(să)
  • reînarmezi
  • reînarmai
  • reînarmași
  • reînarmaseși
a III-a (el, ea)
  • reînarmea
(să)
  • reînarmeze
  • reînarma
  • reînarmă
  • reînarmase
plural I (noi)
  • reînarmăm
(să)
  • reînarmăm
  • reînarmam
  • reînarmarăm
  • reînarmaserăm
  • reînarmasem
a II-a (voi)
  • reînarmați
(să)
  • reînarmați
  • reînarmați
  • reînarmarăți
  • reînarmaserăți
  • reînarmaseți
a III-a (ei, ele)
  • reînarmea
(să)
  • reînarmeze
  • reînarmau
  • reînarma
  • reînarmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)