2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reîmprospătat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: reîmprospăta] 1 Reînnoit (1). 2 (Fig) Reamintit (1).

REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

reîmprospăta vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~tez / E: re1- + împrospăta] 1 A face ca ceva să fie din nou proaspăt. 2 (Fig) A înnoi. 3 (Fig) A readuce în memorie.

REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Re1- + împrospăta.

REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta (ceva) din nou, a face (ceva) să fie din nou proaspăt. ♦ Fig. A reaminti, a readuce în memorie.

A REÎMPROSPĂTÁ ~éz tranz. A împrospăta din nou. * ~ în memorie a recăpăta, printr-un efort, cunoștințele căpătate în trecut. /re + a împrospătă

reîmprospătà v. 1. a împrospăta din nou; 2. fig. a aduce iar aminte.

*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătá vb., ind. prez. 1 sg. reîmprospătéz, 3 sg. și pl. reîmprospăteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎMPROSPĂTÁ vb. v. reaminti.

Intrare: reîmprospătat
reîmprospătat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîmprospătat
  • reîmprospătatul
  • reîmprospătatu‑
  • reîmprospăta
  • reîmprospătata
plural
  • reîmprospătați
  • reîmprospătații
  • reîmprospătate
  • reîmprospătatele
genitiv-dativ singular
  • reîmprospătat
  • reîmprospătatului
  • reîmprospătate
  • reîmprospătatei
plural
  • reîmprospătați
  • reîmprospătaților
  • reîmprospătate
  • reîmprospătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: reîmprospăta
reîmprospăta verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîmprospăta
  • reîmprospătare
  • reîmprospătat
  • reîmprospătatu‑
  • reîmprospătând
  • reîmprospătându‑
singular plural
  • reîmprospătea
  • reîmprospătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîmprospătez
(să)
  • reîmprospătez
  • reîmprospătam
  • reîmprospătai
  • reîmprospătasem
a II-a (tu)
  • reîmprospătezi
(să)
  • reîmprospătezi
  • reîmprospătai
  • reîmprospătași
  • reîmprospătaseși
a III-a (el, ea)
  • reîmprospătea
(să)
  • reîmprospăteze
  • reîmprospăta
  • reîmprospătă
  • reîmprospătase
plural I (noi)
  • reîmprospătăm
(să)
  • reîmprospătăm
  • reîmprospătam
  • reîmprospătarăm
  • reîmprospătaserăm
  • reîmprospătasem
a II-a (voi)
  • reîmprospătați
(să)
  • reîmprospătați
  • reîmprospătați
  • reîmprospătarăți
  • reîmprospătaserăți
  • reîmprospătaseți
a III-a (ei, ele)
  • reîmprospătea
(să)
  • reîmprospăteze
  • reîmprospătau
  • reîmprospăta
  • reîmprospătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)