2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎMPĂRȚÍT, -Ă, reîmpărțiți, -te, adj. Care a fost împărțit din nou (mai echitabil). – V. reîmpărți.

REÎMPĂRȚÍT, -Ă, reîmpărțiți, -te, adj. Care a fost împărțit din nou (mai echitabil). – V. reîmpărți.

reîmpărțit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: reîmpărți] 1 Care a fost împărțit din nou. 2 Care a fost redistribuit (1).

REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

reîmpărți [At: BARCIANU / Pzi: reîmpart / E: re2- + împărți] 1-2 vtr A (se) împărți din nou. 3 vt A face o nouă împărțire.

REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Re1- + împărți.

REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți din nou, a face din nou o împărțire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțí vb. împărți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎMPĂRȚÍ vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)

REÎMPĂRȚI vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)

Intrare: reîmpărțit
reîmpărțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîmpărțit
  • reîmpărțitul
  • reîmpărțitu‑
  • reîmpărți
  • reîmpărțita
plural
  • reîmpărțiți
  • reîmpărțiții
  • reîmpărțite
  • reîmpărțitele
genitiv-dativ singular
  • reîmpărțit
  • reîmpărțitului
  • reîmpărțite
  • reîmpărțitei
plural
  • reîmpărțiți
  • reîmpărțiților
  • reîmpărțite
  • reîmpărțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: reîmpărți
verb (VT314)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîmpărți
  • reîmpărțire
  • reîmpărțit
  • reîmpărțitu‑
  • reîmpărțind
  • reîmpărțindu‑
singular plural
  • reîmparte
  • reîmpărțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîmpart
(să)
  • reîmpart
  • reîmpărțeam
  • reîmpărții
  • reîmpărțisem
a II-a (tu)
  • reîmparți
(să)
  • reîmparți
  • reîmpărțeai
  • reîmpărțiși
  • reîmpărțiseși
a III-a (el, ea)
  • reîmparte
(să)
  • reîmpartă
  • reîmpărțea
  • reîmpărți
  • reîmpărțise
plural I (noi)
  • reîmpărțim
(să)
  • reîmpărțim
  • reîmpărțeam
  • reîmpărțirăm
  • reîmpărțiserăm
  • reîmpărțisem
a II-a (voi)
  • reîmpărțiți
(să)
  • reîmpărțiți
  • reîmpărțeați
  • reîmpărțirăți
  • reîmpărțiserăți
  • reîmpărțiseți
a III-a (ei, ele)
  • reîmpart
(să)
  • reîmpartă
  • reîmpărțeau
  • reîmpărți
  • reîmpărțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)