RAȘ(CU) cf. blg. Paшa sint. < Rad (Weig) și srb.-cr. Raša < Radislav (Rad vol. 82 p. 85). I. 1. Rașul 1348 vlah din Serbia (DR IV¹). 2. Rașa b. (16 B II 234); Rășești s.; Rîșești s. (Dm), sau < subst. rîsul; Răsani s., azi Adîncata (pe Prahova). II. + -cu. 1. Rașcu (Dm; Bîr I); Rașco (C Ștef). 2. Rașca b. (17 B IV 520). 3. Rașcou s. 4. Rășciori s. (IO 51). 5. Rășcinți s. (Dm). Miklosich apropie blg. Raško de tema slavă rah. §§ -ele 1 – 3 se pot explica și ca ipocoristice din: Grigo(r)așcu, Dumitrașcu, Pătrașcu, forme destul de frecvente.